Definição e significado de punct

Cuvântul punct (din lat. punctum, "înțepătură ") poate avea mai multe conotații, acestea fiind legate de semnificația sa originară - în general ceva foarte mic, fără dimensiune și care poate limita sau limitează.

Cele mai folosite semnificații ale cuvântului punct sunt următoarele:

  În matematică

• Un punct, noțiune fundamentală în geometrie, mai ales în geometria euclidiană, desemnează o entitate fără nici o dimensiune (a se vedea punct geometric și postulatele euclidiene). Cu ajutorul punctului geometric adimensional se pot defini drepte (având o dimensiune), plane (având două dimensiuni), spații (având trei dimensiuni) și hiperspații (patru sau mai multe dimensiuni).
• punct aderent
• punct circular, numit și punct ombilical
• punct de acumulare
• punct de contact
• punct de extrem
• punct de inflexiune
• punct de întoarcere
• punct de maxim
• punct de minim
• punct izolat
• puncte ciclice
• puncte conciclice
• puncte eliptice
• puncte hiperbolice
• puncte isogonale
• puncte euleriene
• punctele lui Brocard
• puncte parabolice
• puncte reciproce
• punct ordinar
• punct singular
• punctul lui Gergonne
• punctul lui Miquel
• punctul lui Nagel
• punct unghiular
• punctul simedian
• puncte coliniare

  În fizică

• punct material, corp de dimensiuni neglijabile, fie în comparație cu distanțele față de alte corpuri, fie în comparație cu dimensiunile altor corpuri materiale cu care punctul material interacționează. Poziția lui se poate defini suficient de exact prin poziția numai a unuia dintre punctele sale geometrice.
• Punct de fierbere
• Punct de topire
• Punct material
• Punct triplu
• Punct Lagrange
• Punct de evaporare
• Punct de rouă
• Punct de condensare

  În gramatică

• Punct, în gramatică, este un semn de punctuație sau ortografic. Ca semn de punctuație, el marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. Propoziția poate fi o propoziție afirmativă, negativă, imperativă (când aceasta este rostită pe un ton neutru), sau o propoziție interogativă indirectă. Punctul poate fi folosit și la sfârșitul unei fraze care conține o propoziție interogativă directă sau o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate (deoarece tonul exclamativ al frazei se pierde până la sfârșitul frazei). Ca exemplu, semnul de punctuație de la sfârșitul chiar al acestei propoziții este un punct. Punctul se pune și după o frază sau propoziție independentă, un grup de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu o propoziție independentă și după care vorbirea nu mai continuă.^[1]

Punctul se pune și după unele abrevieri (dar în acest caz este semn ortografic, nu de punctuație).

• Punct poate fi și parte a unei expresii idiomatice; spre exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinte ca de exemplu "punct de vedere", "punct de convergență" (sau de fugă) sau "punct de referință".

  Note

1. ^ Academia Română, Inst. de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 52

  Vezi și

• Punct
• Virgulă
• Punct și virgulă
• Două puncte
• Semnul întrebarii
• Semnul exclamarii
• Ghilimele
• Linia de dialog
• Punctele de suspensie
• Cratima
• Punct de prezență
• Vad (punct de trecere)
• Derivată
• Număr real
• Geometrie euclidiană
• Gilles Personne de Roberval
• Singularitate tehnologică
• Spațiu
• Stea
• Dadaism
• Wikipedia:Reguli de punctuație
• Pointillism
• Mediu continuu
• WP:PUNCT

  Alte dezambiguizări

• Point

  Bibliografie

• Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică română, București, 1974.

Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie. Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.